Payback B*tcheees!

Ma, ce mai faceti?! Da, stiu…am fost plecat, dar m-am intors ca tot cereti texte, motive, mesaje. Eu chiar as fi curios sa stiu ce mai faceti asa ca lasati-mi comment-uri ca va raspund. De-abia ce am ajuns acasa si mi-a dat-o pe pofta de scris, o cafea si o scrumiera plina. Vorbeam cu o prietena Mona si na idee, ia scrie ma despre femeile tale. Ii zic: Bravo, ma! Hai sa o fac si pe asta. Noroc pe mine ca se obosise un prieten sa imi dovedeasca ca am stat numai cu nebune si mi le-a dat el pe categorii. Gata am gasit: stalkerita dubioasa, nehotarata panicata, X: „Am o mancarime”, Y:”Sunt bolnava, da’ nu prea”, aia care vrea ceva ce doar ea stie, aia cu suntem impreuna da’ ne-o ardem tovaraseste, „Yes man!”, M- stim ca ea nu e ok, tacanita, M2- aveai voie sa o pupi?! …si inca cateva exemple. Nu am vrut sa dau nume, dar ma uit acum si realizez ca ideea aia cu „Poate am eu ceva” nu mai tine. Vad acum, ca toate aveau ceva…deosebit! Dintre cele mentionate, cele pasibile de vreo psihoza sunt clar stalkerita si aia cu vrea ceva ce doar ea stie. Good…it’s not me, dar asta tot ma face vinovat ca nu am fugit cand am crezut prima oara ca sunt duse cu capul.

Ca sa fiu sincer…mai vorbesc cu marea majoritate. It’s nice to know you still have your f*cked up background around, ca rea nu era nici una. Inca mai primesc poze d-alea destepte pe Whatsapp..de te uiti in stanga si dreapta daca a vazut tot metroul ce ti-era trimis tie.(not cool)

Acum mai nou, femeile intr-o relatie stiu sa dea semne. Suna telefonul:” Hei, ce faci? A plecat al meu, m-a plictisit 2 ore despre cum a facut el o pana, barbatu’ p*lii!” Eu ce sa inteleg?! Totul pe fata, zic ok. Ora?!  Ma, dar nu glumesc! Una nu e singura, dar nu inteleg de ce se ascund? Hai bine, iti place sa ti-o arzi aiurea si il pastrezi pe celalalt ca pe o perna nevinovata, asupra careia mai curg bale noaptea, dar doar de 2 ori pe saptamana. Treaba lor, pe mine ma bucura absenta mesajelor din categoria „Cf, neata, noapte buna”.

Cand n-o sa mai fie ca mine, o sa ma declar surprins, o sa il sun pe un prieten bun:-” Stefane, hai sa imi fi nas, ca m-a surprins! Sunt la bijutier, fa-mi rost de o camera video ca o sa fie haos!” . Pana atunci, am raspuns provocarii Monei si o astept pe urmatoarea.

Colectia voastra de oameni psihotici cum suna? Hai ca toti le-am pus o porecla mica. Ne auzim!

Termene de valabilitate

Vreau sa imi demonstrez ca doar in anumite circumstante pot sa dau 100% in scris. Este 03:59, duminica. Articolul asta va fi publicat diseara, undeva in jurul orei 8. Vreau sa vad daca picatura produce valuri. S-a terminat serialul Fringe, sau cel putin asa cred. Inca am un semn de intrebare legat de niste simboluri care au fost lasate in serial neexplicate, s-ar putea continua, dar daca nu a fost sfarsit de serial, a fost un sfarsit de sezon genial.

Despre asta vroiam sa scriu, despre termene de valabilitate. Si nu ma refer la cele de pe ambalaje, ma refer la cele interumane. Cred ca orice lucru inceput are si un sfarsit si asta e un lucru fantastic. Daca ar exista varianta sa stiti cand veti muri, ati vrea sa aflati?! Ma gandesc ca odata cu aflarea datei, a-ti profita de timp putin altfel, cred ca toti am face-o. Am avea o alta valoare pentru cele 5 minute in care „ne pregatim de treaba”, minutele alea cand o freci ca ti-e lene sa te apuci de treaba, sau de orice, cand te-ai intinde in pat, dar ai un deadline. Omul are un termen de valabilitate, dar se intinde la povesti intr-un „stil ardelenesc” pentru ca nu stie cand ii suna ceasul.

Orice relatie interumana are si ea un termen de valabilitate. Acel moment, de obicei inoportun, care schimba toata ecuatia. Prietenul tau cel mai bun se casatoreste si isi cumpara o casa, nu o sa te mai duci la el pentru o betie sau o cafea, „o sa te duci in vizita”.(urasc expresia asta pana la Dumnezeu si inapoi). Ideea e ca aceste termene de valabilitate ar fi interesante de prins pe camera, pentru ca in clipa in care apar, ai doua variante: renunti, sau evoluezi in asteptarea urmatorului. Cred ca de aici pleaca multe certuri, divorturi, batai, intre oameni care candva si-au impartasit pe fuga 10 minute la o cafea. Nu suntem capabili de a iesi din zona de confort si ne e teama sa ne readaptam. Gandeam asa, ca era mai simplu. „Sa plec sa fac ce?! Mai bine stau acasa..”etc. exemple ai si tu! Stai 2 minute si gandeste-te: Este ca ai aruncat prosopul cand a sunat ceasul si ai zis ca daca continui nu stii ce ai putea obtine si ca esti multumit cu cat ai strans?

Hai sa ne bucuram de aceste „deadline-uri” pentru ca, sa fim seriosi…toti avem nevoie ocazional de un sut in cur pentru a face un pas inainte.

Who the fuck is Fate?!

Da, despre destin si sorti e vorba. Nu cred in asa ceva pentru simplul fapt ca ar fi ciudat sa ne nastem liberi si sa avem ceva prestabilit, ceva nu se leaga. Asa ca… mi se cam rupe cand aud povesti cu destine, cum va arata viitorul etc. Pe cat de banala si folosita pana la extrem, este vorba aia cu destine care se intalnesc, pe atat cred in ea. Poti sa ai impact in viata unei persoane ridicandu-i geanta la metrou sau purtand o discutie cu doamna de la cartele care te vede posac si iti ureaza un an nou mai bun. Acum sa vorbim de sorti ca aici voiam sa ajung.

Nu exista „sortii nu au fost de partea noastra”, exista „nu am facut suficiente” si pana si asta e usor discutabila pentru ca poti sa faci multe nefacand nimic. Ideea la care vreau sa ajung este ca e foarte usor sa iti iasa! Fara sa vrei si accidental, daca te scarpini in cap toata ziua in acelasi loc, preocupat de aceeasi porcarie de idee fixa care nu te lasa sa faci nimic, o sa descoperi ca …ti-a iesit cumva sau cel putin ai gasit acea punte catre rezolvare. Daca mereu ai mers la sigur,mdea…nu o sa iti iasa decat daca te agiti mult, in schimb daca esti genul care se lasa dus de val, poti incerca sa mergi la bluf. Evita deadline-urile ca nu sunt de tine. Da….mereu ai reusit sa faci cumva, da….mereu ti-a iesit fara sa vrei. Eu cred ca toate aceste contexte ideale sunt influentate si create de noi fara sa vrem. Mergi la bluf ca te vezi cu cineva, fara sa planifici nimic inainte. Daca dai de acea persoana accidental, welcome to the club! Clubul celor care stiu ca le iese, dar nu au idee cum se intampla chestia asta. Suntem un club exclusivist de oameni maniaci, realisti si in principiu sociopati, dar esti bine primit. M-am tot gandit si nu prea am venit cu vreun rezultat concret. Cum se intampla sa pic in aceste contexte ideale, cand tot ce fac este un haos total, dar din haosul meu, lumea culege exact ce are nevoie pentru a se asocia cu mine, ideile mele si defapt, cam toata lumea din jur merge asa. Be a bluffer, cine stie…poate se baga cineva „all in”. Singura teama este ca…nu stim cand ni se taie craca, dar pana atunci live fast and die young! Si va las si cu o melodie buna de la The Weeknd, pentru ca ma bantuie.

Brace yourselves, winter is here!

Cu totii ne plangem de iarna, de polei, de frig, dar e un anotimp bun, linistitor. Sa uitam de Craciun si de revelion..sa ne gandim la noptile de iarna. Sunt tacute, nu iti vine sa iesi din pat, nu auzi cocalarii cum stau langa o masina si danseaza pe muzica lui Guta, rontaind 2 pungi de seminte. Am descoperit un lucru, pe cocalari ii sperie iarna. Pai de ce?! Pai…e prea frig pentru pantaloni de training, masinile inmatriculate pe Bulgaria nu mai pornesc din cauza frigului si nu prea au ce face afara. Culoarea lor ar trebui sa fie un avantaj, dar oricat de tuciuriu ai fi, tot nu atragi suficienta caldura. Mai scapa cate unu intr-o Saniuta sau Polar si ii mai vezi…dar rar. Toate astea le-am descoperit dupa ce m-am plimbat la 4 dimineata prin Berceni sa imi iau tigari. Era sublim, nu era nici urma de oameni. Surprinzator, au inceput autobuzele sa circule mai devreme, pe la 4 jumate am vazut primele 77,381, 116,141.

Revelionul asta m-am plimbat, nu am ramas intr-un singur loc. Am vizitat Colentina, Muncii si inapoi in Berceni. Am impresia ca anul asta, partyurile de revelion au fost mai potolite, nu stiu de ce. Nu avea rost sa suni la taxi, pentru ca suna ocupat, trebuia sa iesi la strada si sa te rogi la Dumnezeu sa nu iti ceara ala toti banii din portofel. Am avut noroc sa dau de un taximentrist care si-a inceput tura la ora 1 si un pic, si m-a dus din Colentina pana in Muncii pe aparat. Mai mult, i-am luat numarul de telefon, m-a luat din Muncii si m-a dus in Berceni, tot pe aparat. Pai daca nu dadeam de omul asta, 100 de lei zburau dintr-un foc. Romanii s-au mai temperat anul asta, nu am mai vazut atatea pahare si sticle sparte pe strada sau in spatele blocurilor. Mai erau urme de mese festive in drum spre orice non-stop, dar deh… shit happens! Pana acum 2013 arata ca un an bun, oameni putini, liniste…sper sa o tina tot asa, desi undeva in sinea mea urla un pitic:” O sa ai la treaba pana vei ramane fara ficat!!!”, dar e ok. Challenge accepted! Sunt constient ca va fi un an greu pentru ca va trebui sa fac o gramada de lucruri si sa renunt la timpul meu liber, dar daca asta inseamna ca stau la vara cu banii munciti de mine in portofel, in Vama Veche, bucurandu-ma de un concediu, merita! Asa ca va urez tuturor un an nou mai bun, imbelsugat, multa sanatate si sa va bucurati de acest anotimp!!

Cu stima,

Geo

Fuck…!

Fuck! Sau fuck it! Puteti folosi „fuck” ca orice alta parte de vorbire, iar alaturi de aceasta puteti adauga si „pula” atat ca organ, unde va doriti, sau ca semn de punctuatie. Da! E acel moment in care iti vine sa iti bagi si sa iti scoti, dar e sanatos! E un obicei sanatos, ne perpetuam rasa si ne ferim de cancer! Orice abtinere provoaca cancer…deci, prefer sa ma exprim liber!

Ce se mai intampla in orasul ingerilor decazuti?! Pai… cam aceleasi lucruri, copii abandonati ce isi baga legale la vene,  cocalari cu masini inmatriculate in Bulgaria cumparate cu bani obtinuti din traficul de droguri, aceleasi femei fitoase care la auzul unui cuvant mai elevat si al unui cocktail isi zdrelesc genunchii…yeah, pretty much the same shit goin’ around. Romanticii incurabili se vor intreba: Where is the love?! Ascunsa privirilor noastre….sau inca ne asteapta. Cu cat cunosc mai multi oameni, cu atat imi iubesc mai mult cainele. El e sincer! Vrea sa sara la bataie, maraie si sare! Vrea afara, se gudura! Ma asteapta de parca nu m-ar fi vazut de zece ani. Cainele meu stie sa se exprime!

Poate mai multi ar avea ce invata de la Diesel(cainele)…chiar si eu. Sa spunem ce avem de spus cat inca e timp si cat inca valoreaza ceva! Vreau sa fiu ca el, sa nu mai afisez o masca de bine, sa fac cum simt, miros, ma pis, ma bucur si hai acasa! Fie sunt un om al dracului de complicat, fie dau de oameni prea simpli si asteptarile mele se rasfrang prea tare asupra lor.  Eh,,,,fuck it! Inca imi astept „puzzle-ul” sa ma lase perplex si sa ma faca sa muncesc pentru ceva. Make it worth my while,please?! Nu va mai consum timpul si va multumesc pentru ca sunteti aici! Vreau ca fiecare dintre voi sa imi sugerati o noua tema de discutie, vreau o provocare! Haide! Daca m-ai citit, scrie-mi! Un weekend placut, dragilor!

Cu stima,
Geo

Baby steps, how about that?!

       Da! Am 20 de ani..si ma grabesc. E o lume dinamica si nu vreau doar sa tin pasul cu ea, vreau sa fiu inaintea ei si sa imi las amprenta. Noi nu ne mai grabim sa crestem, ne dorim sa „zapam prin viata”… nu vrem sa inspiram pe nerasuflate orice gura de aer proaspat, vrem sa ne aflam undeva „prestabilit” un ideal al fiecaruia, la casa lui, masina lui, familia lui, dar oare nu mai avem niste paine de mancat pana acolo?!
       Am trait si inca traiesc cu conceptul de a nu regreta ziua de azi, vreau sa imbratisez ziua de maine ca pe un vechi prieten pe care l-am asteptat. Nu pot si nu concep sa nu ma misc astazi gandindu-ma la repercursiunile ce vor veni maine. Maine voi stii cum sa le abordez, dar astazi e mai bine sa le fac, sa ma bucur de ele, si sa ma las surprins. Ne plangem ca toate ni se par comune, „deja-vu -uri”, dar e vina noastra. Orice consideram comun isi pierde savoarea, dar ne descotorosim la fel de rapid momentul deosebit, de teama ca ne va scoate din rutina consacrata.

        Vreau sa imi exprim prea multe idei si recunosc ca mi-e greu sa le dau un locsor separat fara sa le amestec. Vreau sa vedeti filmul „Click-zapand prin viata”. Port in inima acel film… dintr-un motiv sau altul m-a atins. Fac tot ce e posibil pentru a fi primul, a fi inaintea vremii mele si nu consider ca gresesc. Nu cred in idei ca „valsand/ in pasi de dans prin viata” pentru ca e prea „prestabilit”, cred in liberul arbitru. Nu am considerat niciodata ca un eveniment s-a produs prea devreme sau prea tarziu… toate isi au locul. Ma bucura ca am redescoperit cat de mult poate sa te surprinda un om. Am o problema in avea incredere in oameni si e mai bine asa, deja vad oamenii langa care as vrea sa stau o viata. Cum spune un prieten bun:”uita-te la toate luminile alea, acolo sunt oameni..”. Ma uit la stele, si vad avioane cu oameni care se dezradacineaza pentru un mai bun prezent, nu neaparat o zi de maine mai usoara. In clipa de fata nu mai am nici un „ce-ar fi fost daca”…si e atat de placut, atat de bine. Vreau sa cunosc alti oameni curajosi care se bucura de azi si stiu sa isi construiasca ziua de azi, pentru maine. Pentru toti cei care sunt onesti inimii lor, pentru cei care recunosc ca sunt suma tuturor experientelor trecute, pentru oasele care ne dor cand se schimba vremea, pentru melodia ce ne schimba starea, pentru locurile candva frecventate si pentru cele vizitate o data, pentru oamenii ce au trecut prin viata noastra prea repede, sau nu si-au gasit locul. Pentru toti cei care isi arata „semnele” cu drag si dor si au barbia ridicata si spatele drept. Am incredere ca oamenii reprezinta suflul vietii, ne trebuie doar curaj sa luam ce este al nostru. Pentru voi, cei cu care ma voi interesecta si ma veti schimba! Sa ne aducem aminte de pasii marunti in momente nesigure!

 

Cu drag,
Geo.

Am fugit din Bucuresti!

Si am fugit mancand pamantul! Am terminat cu sesiunea si vroiam sa merg sa iau o gura de aer rece. Am avut ocazia si am fugit la Breaza!

Pregatiri:-24 L de bere

-4 sticle de gin

-1 L Jagermeister

-1.75 vodka

-casetefon si cd-uri(albume de pana in 2005)

-2 cartuse de tigari

Si niste mancare..

Toate astea erau pentru 3,4 zile si impartite la 6 persoane. Ne-am vazut la Gara de Nord am luat biletele, tot. Fetele si-au luat de la KFC niste mizerii:Krusherz cu aroma de mojito, sau ceva de genul. O mizerie dulceaga cu multa gheata si o idee de lime. Am adaugat niste gin pentru gust…asa parca mai mergea.

Ne urcam in tren, ne luam locurile(nu erau ale noastre, dar nu m-am gandit cati ar putea sa plece in timpul saptamanii in directia aceea) si iesim la o tigara. Ma intorc sa vad ca toata lumea se chinuia cu bagajele, cineva chiar avea acele locuri. Ne mutam cu totul. Ghinionul meu? Ne-am pus langa o femeie care nu s-a oprit din vorbit timp jumatate de ora, 40 de minute. La un moment dat chiar incepuse sa cante. Mi-am zis: Hai sa ajungem la Ploiesti sa blochez usa si sa stau pe culoar tot drumul. Am facut asta, am mai fumat o tigara linistit si m-am intors. Ma asez, mai imi povesteste doamna respectiva cate ceva, ma prefac ca imi pasa dand din cap aprobator. Deodata, au inceput! Indivizii al caror miros si ten e inconfundabil! Tiganii nostri au inceput sa deschida sticle de Angelli si sa cante la multi ani! Un puradel de-al lor incepe sa planga, toata lumea „very cheerful”, unii calatori incep sa aplaude. Eu ma gandeam doar ca imi lipsea gazul/benzina, bricheta aveam.

Am ajuns la Breaza, ne-am instalat, ne-am spalat, am mancat si am inceput sa ne intindem la un pahar, mai incolo o sticla, doua. Gluma a unei prietene, cu referire la un limax de pe jos: M-as duce asa sa il intreb: Ce faci ma? Cum e viata de limax? Limaxul: Pula mea! Ma tarasc! Aparent, noaptea limacsii iau cina in familie, langa trepte. Sunt foarte dragalasi pana cand calci pe ei, tu fiind in picioarele goale. A doua seara am continuat cam in aceeasi maniera, doar ca am baut putin mai mult. L-am aruncat pe un prieten bun peste umar in iarba. A spus ca il doare gatul de la cazatura, i-am facut un Jager cu Burn si i-a trecut. A treia seara, am fost civilizati, am avut jucat un poker si ne-am intins la discutii interminabile.

Ne-am facut bagajul tot, iesim pe usa, ne grabim sa prindem trenul. Ne urcam, compartimentul, defapt, acel intreg vagon era plin de oameni care stateau jos, dar noi aveam bilete cu locuri acolo undeva! Am renuntat pentru locul mic de langa baie. Am blocat usa pentru urcat/coborat.Din Breaza pana in Bucuresti am stat pe acele trepte fumand, facand glume si bucurandu-ne de aer. Sper ca cei care ne-au ocupat locurile sa se fi simtit bine pe acel plus! Noi am fost clar mai castigati. Acum ca s-a terminat si primul an de facultate, sunt somer, sunt si in vacanta, ma gandesc ca ar fi cazul sa imi gasesc ceva de munca, nu de alta, dar fara bani nu simti vacanta cum ar trebui, o percepi ca pe un weekend interminabil. Ma pun sa imi fac o cafea si sa caut pe ejobs, bestjobs si hipo. Wish me luck!

What the fuck is going on world?!

Am terminat cu munca…gata! Trebuia dupa acele posturi entuziaste in privinta locului de munca sa urmeze si un post de tipul: „I’m out bitches!”. Ei bine, dupa 10 luni la un call-center am simtit nevoia de altceva. Nu mai vreau cliente Laquisha, Shaniqua, Isis, Diamond sau alti tarani din Alabama cu care s-au asociat „distinsele doamne”. Nu mai vreau sa imi usuc gura 15 minute explicand o banalitate ca la sfarsit sa aud: „what”? (Mentiune: cu un accent de parca te-ai chinui sa vomiti in wc.)

Colegii m-au suprins placut.. m-au aplaudat cand am plecat si vreau sa le multumesc fiecaruia in parte pentru toata experienta, fara voi, locul ala ar fi un „Suicide Club” al nervilor. Cu toate astea, am cunoscut niste oameni minunati, un grup mic de persoane foarte inteligente si cu un simt al umorului bine dezvoltat. Inchei povestea aceasta, dam pagina.

Recunosc..mi-am propus sa lenevesc cateva zile, asteptand salariul. A venit si sesiunea, am luat si un examen pe care il consideram deja „restanta”..lucrurile merg bine. Plimbandu-ma prin oras, am inceput sa le acord, iarasi, atentie oamenilor. Am senzatia ca am absentat..ca lucrurile s-au miscat cat eu am fost la munca…ca lumea a devenit mai impiedicata, mai limitata, cu cearcane mai negre la ochi, un mers mai greoi, o gura mai spurcata! Poate totusi..un cunoscut de-al meu are dreptate: Sa nu zicem ca am ani de experiente in fata ta, sa zicem doar ca tu ai dormit mai mult. Chiar am senzatia ca am dormit prea mult. Am vazut niste lucruri zilele astea…dar hai sa va povestesc cateva dintre acestea. Oameni la 30 de ani care trec pe sub bara la metrou, batrane cu un vocabular la fel de colorat ca al unui taximetrist cu multi kilometri parcursi, femei si barbati neatenti, m-am uitat la astia 2..erau plecati pe norisorul lor. Azi dimineata un accident mic pe Brancoveanu, la jumatate de ora exact in acelasi loc un sofer de duba isi lasa in urma sacii de rigips si placile de cherestea presata. Indivizii astia transforma evolutia in revenirea la primitiv. Copii de 12 ani care isi baga pula si isi aprind un Kent 8( cumparat la bucata) ma deprima…am vazut si copilasi mergand pe tricicleta injurand ca i-a taiat altul fata fugind dupa minge. Il mai am pe un individ langa bloc..traieste in Dacia lui, l-a dat nevastasa afara din casa pentru ca bea in fiecare seara. Pai ce?! Omul de ce sa nu conduca la 2 dimineata printre stradute, fara faruri, atat de „rupt in gura” incat confunda dreptul cu stangul. Tuturor le-as lua dreptul de a se perpetua…prea e la indemana oricui sa toarne copii.

Si totusi.. ma bucur de cercul meu mic de prieteni, oameni cu care pot sa aspir la mai bine si la mai mult. Oameni cu care pot sa ies la o cafea si sa ne uitam dupa o domnisoara placuta, intelegandu-ne din priviri ce i-am face. Umor grosolan, insulte subtile, soare, bere, aer de 3 dimineata..asta vreau pana la 1 iulie. Atunci..sper sa incep un nou capitol, unul mai plin de multumiri de sine, decat bani in portofel.

P.S. Pe 8, 13 si 15 iunie ies sa petrec..sigur mai adun niste „stiri” sa vi le narez. Seara buna!

Fericit.

Mi-am promis ca dupa sesiune voi face mai mult ce imi doresc…fara sa ma mai gandesc la vreo repercusiune. Daca pentru o clipa iti e bine si zambesti, ce repercusiuni pot urma?! Si poate ca merita!
Scurtez: am terminat sesiunea! Nici nu mai imi pasa cum, ma simt atat de bine! Astazi ce s-a intamplat: dupa examen…mi se rupea de orice, nu aveam chef de nimeni si nimic, eram liber! And not a single fuck was given that day. Am fost la o bauta de mult visata! Si nici ca s-ar fi putut mai bine: am baut votka, gin, tequila, bere, suc, am fumat un pachet si de tigari, am dansat(lucru care m-a bucurat maxim, nu imi plac oamenii care stau la masa si beau), am mancat o bagheta cu pui, am prins la tanc autobuzul, ce mai! Perfeeeeeeeect!
Mereu am crezut ca daca esti fericit, trebuie sa urmeze si ceva rau. De ce?! Nu e asa, m-am convins…poate sa iti fie bine mereu daca stii cand, ce si cum sa faci. Un lucru am invatat de la filozofie, daca cedezi instinctelor si pur si simplu inveti sa  accepti ca asta esti tu, asa te simti tu bine…then you will live! And guys…when you feel the urge…just do it! Tommorow might be too far away and too late.

Va las o melodie buna.
Just Geo

Long ago and now !

V-am promis de ceva vreme ca va voi scrie, imi voi scrie! Imi pare rau pentru perioada indelungata de „pauza”. M-am retras putin, mai exact nu am stiut ce am vrut, nu ca as sti acum, but still…. am trait niste lucruri placute. Am fost intr-o relatie am iesit din ea la fel cum am intrat, rapid! Nu mi-a placut, nu era de mine. Nu as avea de ce sa imi temperez orgoliul, pentru cine?! N-ai cu cine domnule nu ai cu cine!
Sa va zic de sesiune: e ceva nou, ceva prost, neasteptat care tine sa te surprinda inainte de fiecare examen cand afli ca ai invatat ce nu trebuia si iti bagi sutul. La unele eu zic ca am trecut la altele ca am picat, who gives a rat’s ass? Well…I don’t!  E fun sa stiti, adica comunicarea aia dintre colegi e geniala, noptile de invatat inainte de examen alaturi de toti bobocii SNSPA, worth every second!

Hai sa lasam sesiunea in urma!!! Mai am 2 examene, le iau le las pe mai tarziu, noi sa fim sanatosi! Vreau atatea de la mine, de la altii, vreau tot in ultimul timp! Tot ce pot sa am, vreau! Voi profita de ele, ma voi bucura de fiecare moment. Nu mai am de ce sa neg ca nu imi face placere sa complic viata unor simpli oameni, unor ignoranti! Nu! Imi face placere sa ma amuz pe seama lor, sa ma bucur pierzandu-mi uneori luciditatea alaturi de fiinte joviale si lascive! E atat de bine sa uiti de toate, sa nu mai ai granite si nimic sa te opreasca! Ma pregatesc pentru sfarsitul sesiunii cand ficatul si rinichii mei vor fi supuse unor adevarate lupte! Pana atunci va anunt pe toti oficial! I am back in business si nu voi mai rata un moment din toate ce vor urma! Ce repercusiuni pot urma?! Nu ma intereseaza! Ce se va intampla? Ard de nerabdare sa aflu!