Da! Am 20 de ani..si ma grabesc. E o lume dinamica si nu vreau doar sa tin pasul cu ea, vreau sa fiu inaintea ei si sa imi las amprenta. Noi nu ne mai grabim sa crestem, ne dorim sa „zapam prin viata”… nu vrem sa inspiram pe nerasuflate orice gura de aer proaspat, vrem sa ne aflam undeva „prestabilit” un ideal al fiecaruia, la casa lui, masina lui, familia lui, dar oare nu mai avem niste paine de mancat pana acolo?!
Am trait si inca traiesc cu conceptul de a nu regreta ziua de azi, vreau sa imbratisez ziua de maine ca pe un vechi prieten pe care l-am asteptat. Nu pot si nu concep sa nu ma misc astazi gandindu-ma la repercursiunile ce vor veni maine. Maine voi stii cum sa le abordez, dar astazi e mai bine sa le fac, sa ma bucur de ele, si sa ma las surprins. Ne plangem ca toate ni se par comune, „deja-vu -uri”, dar e vina noastra. Orice consideram comun isi pierde savoarea, dar ne descotorosim la fel de rapid momentul deosebit, de teama ca ne va scoate din rutina consacrata.
Vreau sa imi exprim prea multe idei si recunosc ca mi-e greu sa le dau un locsor separat fara sa le amestec. Vreau sa vedeti filmul „Click-zapand prin viata”. Port in inima acel film… dintr-un motiv sau altul m-a atins. Fac tot ce e posibil pentru a fi primul, a fi inaintea vremii mele si nu consider ca gresesc. Nu cred in idei ca „valsand/ in pasi de dans prin viata” pentru ca e prea „prestabilit”, cred in liberul arbitru. Nu am considerat niciodata ca un eveniment s-a produs prea devreme sau prea tarziu… toate isi au locul. Ma bucura ca am redescoperit cat de mult poate sa te surprinda un om. Am o problema in avea incredere in oameni si e mai bine asa, deja vad oamenii langa care as vrea sa stau o viata. Cum spune un prieten bun:”uita-te la toate luminile alea, acolo sunt oameni..”. Ma uit la stele, si vad avioane cu oameni care se dezradacineaza pentru un mai bun prezent, nu neaparat o zi de maine mai usoara. In clipa de fata nu mai am nici un „ce-ar fi fost daca”…si e atat de placut, atat de bine. Vreau sa cunosc alti oameni curajosi care se bucura de azi si stiu sa isi construiasca ziua de azi, pentru maine. Pentru toti cei care sunt onesti inimii lor, pentru cei care recunosc ca sunt suma tuturor experientelor trecute, pentru oasele care ne dor cand se schimba vremea, pentru melodia ce ne schimba starea, pentru locurile candva frecventate si pentru cele vizitate o data, pentru oamenii ce au trecut prin viata noastra prea repede, sau nu si-au gasit locul. Pentru toti cei care isi arata „semnele” cu drag si dor si au barbia ridicata si spatele drept. Am incredere ca oamenii reprezinta suflul vietii, ne trebuie doar curaj sa luam ce este al nostru. Pentru voi, cei cu care ma voi interesecta si ma veti schimba! Sa ne aducem aminte de pasii marunti in momente nesigure!
Cu drag,
Geo.
Cafeneaua mea 