Termene de valabilitate

Vreau sa imi demonstrez ca doar in anumite circumstante pot sa dau 100% in scris. Este 03:59, duminica. Articolul asta va fi publicat diseara, undeva in jurul orei 8. Vreau sa vad daca picatura produce valuri. S-a terminat serialul Fringe, sau cel putin asa cred. Inca am un semn de intrebare legat de niste simboluri care au fost lasate in serial neexplicate, s-ar putea continua, dar daca nu a fost sfarsit de serial, a fost un sfarsit de sezon genial.

Despre asta vroiam sa scriu, despre termene de valabilitate. Si nu ma refer la cele de pe ambalaje, ma refer la cele interumane. Cred ca orice lucru inceput are si un sfarsit si asta e un lucru fantastic. Daca ar exista varianta sa stiti cand veti muri, ati vrea sa aflati?! Ma gandesc ca odata cu aflarea datei, a-ti profita de timp putin altfel, cred ca toti am face-o. Am avea o alta valoare pentru cele 5 minute in care „ne pregatim de treaba”, minutele alea cand o freci ca ti-e lene sa te apuci de treaba, sau de orice, cand te-ai intinde in pat, dar ai un deadline. Omul are un termen de valabilitate, dar se intinde la povesti intr-un „stil ardelenesc” pentru ca nu stie cand ii suna ceasul.

Orice relatie interumana are si ea un termen de valabilitate. Acel moment, de obicei inoportun, care schimba toata ecuatia. Prietenul tau cel mai bun se casatoreste si isi cumpara o casa, nu o sa te mai duci la el pentru o betie sau o cafea, „o sa te duci in vizita”.(urasc expresia asta pana la Dumnezeu si inapoi). Ideea e ca aceste termene de valabilitate ar fi interesante de prins pe camera, pentru ca in clipa in care apar, ai doua variante: renunti, sau evoluezi in asteptarea urmatorului. Cred ca de aici pleaca multe certuri, divorturi, batai, intre oameni care candva si-au impartasit pe fuga 10 minute la o cafea. Nu suntem capabili de a iesi din zona de confort si ne e teama sa ne readaptam. Gandeam asa, ca era mai simplu. „Sa plec sa fac ce?! Mai bine stau acasa..”etc. exemple ai si tu! Stai 2 minute si gandeste-te: Este ca ai aruncat prosopul cand a sunat ceasul si ai zis ca daca continui nu stii ce ai putea obtine si ca esti multumit cu cat ai strans?

Hai sa ne bucuram de aceste „deadline-uri” pentru ca, sa fim seriosi…toti avem nevoie ocazional de un sut in cur pentru a face un pas inainte.

Who the fuck is Fate?!

Da, despre destin si sorti e vorba. Nu cred in asa ceva pentru simplul fapt ca ar fi ciudat sa ne nastem liberi si sa avem ceva prestabilit, ceva nu se leaga. Asa ca… mi se cam rupe cand aud povesti cu destine, cum va arata viitorul etc. Pe cat de banala si folosita pana la extrem, este vorba aia cu destine care se intalnesc, pe atat cred in ea. Poti sa ai impact in viata unei persoane ridicandu-i geanta la metrou sau purtand o discutie cu doamna de la cartele care te vede posac si iti ureaza un an nou mai bun. Acum sa vorbim de sorti ca aici voiam sa ajung.

Nu exista „sortii nu au fost de partea noastra”, exista „nu am facut suficiente” si pana si asta e usor discutabila pentru ca poti sa faci multe nefacand nimic. Ideea la care vreau sa ajung este ca e foarte usor sa iti iasa! Fara sa vrei si accidental, daca te scarpini in cap toata ziua in acelasi loc, preocupat de aceeasi porcarie de idee fixa care nu te lasa sa faci nimic, o sa descoperi ca …ti-a iesit cumva sau cel putin ai gasit acea punte catre rezolvare. Daca mereu ai mers la sigur,mdea…nu o sa iti iasa decat daca te agiti mult, in schimb daca esti genul care se lasa dus de val, poti incerca sa mergi la bluf. Evita deadline-urile ca nu sunt de tine. Da….mereu ai reusit sa faci cumva, da….mereu ti-a iesit fara sa vrei. Eu cred ca toate aceste contexte ideale sunt influentate si create de noi fara sa vrem. Mergi la bluf ca te vezi cu cineva, fara sa planifici nimic inainte. Daca dai de acea persoana accidental, welcome to the club! Clubul celor care stiu ca le iese, dar nu au idee cum se intampla chestia asta. Suntem un club exclusivist de oameni maniaci, realisti si in principiu sociopati, dar esti bine primit. M-am tot gandit si nu prea am venit cu vreun rezultat concret. Cum se intampla sa pic in aceste contexte ideale, cand tot ce fac este un haos total, dar din haosul meu, lumea culege exact ce are nevoie pentru a se asocia cu mine, ideile mele si defapt, cam toata lumea din jur merge asa. Be a bluffer, cine stie…poate se baga cineva „all in”. Singura teama este ca…nu stim cand ni se taie craca, dar pana atunci live fast and die young! Si va las si cu o melodie buna de la The Weeknd, pentru ca ma bantuie.

Brace yourselves, winter is here!

Cu totii ne plangem de iarna, de polei, de frig, dar e un anotimp bun, linistitor. Sa uitam de Craciun si de revelion..sa ne gandim la noptile de iarna. Sunt tacute, nu iti vine sa iesi din pat, nu auzi cocalarii cum stau langa o masina si danseaza pe muzica lui Guta, rontaind 2 pungi de seminte. Am descoperit un lucru, pe cocalari ii sperie iarna. Pai de ce?! Pai…e prea frig pentru pantaloni de training, masinile inmatriculate pe Bulgaria nu mai pornesc din cauza frigului si nu prea au ce face afara. Culoarea lor ar trebui sa fie un avantaj, dar oricat de tuciuriu ai fi, tot nu atragi suficienta caldura. Mai scapa cate unu intr-o Saniuta sau Polar si ii mai vezi…dar rar. Toate astea le-am descoperit dupa ce m-am plimbat la 4 dimineata prin Berceni sa imi iau tigari. Era sublim, nu era nici urma de oameni. Surprinzator, au inceput autobuzele sa circule mai devreme, pe la 4 jumate am vazut primele 77,381, 116,141.

Revelionul asta m-am plimbat, nu am ramas intr-un singur loc. Am vizitat Colentina, Muncii si inapoi in Berceni. Am impresia ca anul asta, partyurile de revelion au fost mai potolite, nu stiu de ce. Nu avea rost sa suni la taxi, pentru ca suna ocupat, trebuia sa iesi la strada si sa te rogi la Dumnezeu sa nu iti ceara ala toti banii din portofel. Am avut noroc sa dau de un taximentrist care si-a inceput tura la ora 1 si un pic, si m-a dus din Colentina pana in Muncii pe aparat. Mai mult, i-am luat numarul de telefon, m-a luat din Muncii si m-a dus in Berceni, tot pe aparat. Pai daca nu dadeam de omul asta, 100 de lei zburau dintr-un foc. Romanii s-au mai temperat anul asta, nu am mai vazut atatea pahare si sticle sparte pe strada sau in spatele blocurilor. Mai erau urme de mese festive in drum spre orice non-stop, dar deh… shit happens! Pana acum 2013 arata ca un an bun, oameni putini, liniste…sper sa o tina tot asa, desi undeva in sinea mea urla un pitic:” O sa ai la treaba pana vei ramane fara ficat!!!”, dar e ok. Challenge accepted! Sunt constient ca va fi un an greu pentru ca va trebui sa fac o gramada de lucruri si sa renunt la timpul meu liber, dar daca asta inseamna ca stau la vara cu banii munciti de mine in portofel, in Vama Veche, bucurandu-ma de un concediu, merita! Asa ca va urez tuturor un an nou mai bun, imbelsugat, multa sanatate si sa va bucurati de acest anotimp!!

Cu stima,

Geo